CASA VIERMELUI WILLY

Într-o zi frumoasă de aprilie, briza adia încet pe-afară. Viermişorul Willy se uita pe geam ca sa vadă cum e afara. Şi-a luat eşarfa cea roşie cu buline şi pălăria cea albă mare. Se potriveau perfect cu pielea lui cu dungi albe şi albastre. El şi-a spus: „ O sa îmi fac mai întâi curăţenie în mica mea căsuţă.”
S-a apucat mai întai în bucătărie şi a spălat vasele, aragazul, a făcut mâncare si ceai pentru când o să vină de afară. A făcut în oala cea mare supa alfabet, în cea mică orez, iar ca desert a făcut budincă de afine şi căpşuni.
A făcut curăţenie şi în baie. A spălat pe jos, a curăţat vana şi chiuveta şi şi-a pus hainele în maşina de spălat. După ce a întins hainele spălate la uscat, s-a aranjat în oglindă. „ Ce frumos arăt!”
A ieşit din baie, şi a văzut ca covorul din hol e murdar, s-a apucat de măturat şi a spălat pe jos. Acum holul sclipea ca nou!
După ce a făcut curat în micul lui hol din măr, a mers in camera de zi şi a şters praful, a măturat covorul colorat din frunze cusute de mână, a aranjat păturile de pe canapea şi fotolii şi a şters măsuţa de cafea cea mică de sticlă.
A mers in camera lui şi a şters praful de pe bibliotecă şi cărţi, şi-a făcut temele la biroul lui din lemn de stejar, şi-a făcut patul şi şi-a aranjat pernele şi pătura cea pufoasă, castanie.
GATA ! acum poate să iasă afară fiindcă ştie că acum căsuţa lui din măr e acum curată.