Aqua a adorat casa lui Azur fiindcă era colorată şi cu luminiţe, dar mai ales curtea unde avea topogane mici şi mari şi un hamac confortabil.
Tatăl lui Azur, Bubble, a stat cu el acasă şi i-a făcut supă. După 10 farfurii cu supă şi nenumărate căni cu ceai de mentă, Azur s-a simţit mult mai bine, încă îşi sufla nasul, dar mai rar.
Aqua era şi ea puţin răcită dar nu ca Azur. Azur s-a hotărât să meargă acasă la Aqua şi să îşi ceară scuze fiindcă din vina lui au răcit amândoi. I-a cumpărat o ciocolată şi a mers la ea. A bătut la uşă şi Aqua i-a deschis.
- Ce faci aici, Azur?
- Încerc să îmi cer scuze fiindcă din vina mea am răcit amândoi.
- Şi din vina mea, fiindcă eu am accepta-ta-ta-ta Hapciu!!!!!!!!!!! Acceptat.
- Am o ciocolată pentru tine.
- Merci beaucoup!
- Cu plăcere.
- Ceau Azur. Şi mersi încă odată.
- Ceau şi sper să te simţi mai bine. Ştii că mergem în tabară. Şi nu mergi dacă eşti racită...
- Ştiu, şi chiar vreau să vin.
- Am o idee! Spune-i mamei tale să îţi facă 10 farfurii cu supă de pui şi mult ceai de mentă. O să te simţi mai bine, garantat! Uite ce bine mă simt eu!
- O să îi spun!
- Da' te-am auzât, puiu' mami! se auzi mama Aquăi din casă.
- Ceau şi acuma pe bune.
- Ceau şi stai în casă că cred că vine furtuna...
- Ok!
- Pa!
Şi Aqua a făcut tratamentul şi s-a simţit mai bine. Mult, mult mai bine.
