vineri, 17 iunie 2011

Poveştile Bunicului Simson

          În ultima seară, Bunicul Simson a terminat povestea:
               - Copii! E timpul poveştii!
               - Venim bunicule!
               - V-aţi aşezat? Să începem sfârşitul poveştii.
                 Noaptea, Ms. Spider sforăia de se auzea în tot satul. În nopţile cu lună plină, bărbaţii se adunau pe o pajişte îndepărtată şi îi construiau lui Ms. Spider o nouă casă protejată fonic. După 3 săptămâni, flăcăii au adus casa dis-de dimineaţă şi au aşezat-o chiar lângă casa domnului Spider. Când Ms. Spider s-a trezit, a văzut casa şi a început să strige:
                  - Ce caută casa asta enormă pe proprietatea mea?!
            S-a uitat la casă, i-a observat fiecare detaliu şi a început să bată la uşă. O femeie a trecut pe acolo şi l-a întrebat:
                 - De ce baţi la uşă? Nu poţi intra?
                - Te-ai ţicnit?! Cum să fie casa mea?! A spus Ms. Spider.
               - E casa dumitale. E cadou de la sat. Ce, nu ştiai?
               - Oau! O casă aşa de frumoasă şi de mare!
           A intrat şi a văzut mobila aurie cu frumoasele detalii florale, s-a aşezat pe fotoliu şi a găsit o telecomandă pe măsuţa din sticlă. A apăsat pe butonul verde şi din dulăpior a ieşit un televizor imens! S-a uitat la el şi l-a aprins. A văzut că merge şi mirat l-a stins, apoi a urcat la etaj. Într-o cameră cu cel mai mare pat, a găsit o scrisoare în care scria:
                   „Dragă Ms. Spider,
  Sperăm că îţi place noua ta casă. Noi, satul, ne-am hotărât să o construim pentru bunul nostru vecin. Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut.
                                               Cu drag,
                                                    Familia Ruomba şi restul satului
             - Dar ce-am făcut? Chiar m-am purtat urât cu ei şi cu copiii lor. Şi-a spus Ms. Spider. Eu nu merit nimic din ce-mi dau ei.
                    Ms. Spider a ieşit afară, a îmbrăţişat copiii şi a mers glonţ la familia Ruomba. Le-a mulţumit şi a spus:
          - Dacă veţi avea nevoie vreodată de ceva, eu sunt disponibil.
         - Bine. Puteţi sta deseară cu copiii? Am dori să mergem în piaţă, frigiderul nostru e aproape gol.
        - Desigur! Orice! Îi puteţi lăsa acasă la mine. Ne vom juca şi le voi citi poveşti.

            Vedeţi copii? Ms. Spider a devenit bun, fiindcă lumea s-a purtat bine cu el indiferent de ce le-a făcut el. Acum, la somn!

2 comentarii:

  1. I really enjoyed reading the posts on your blog. I would like to invite you to come on over to my blog and check it out. God bless, Lloyd

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...