Maşina de spălat

Aşa cum v-am promis, iată mica povestioară!

     Nu v-aţi întrebat niciodată ce se întâmplă cu şosetele care pur şi simplu dispar la spălat? Eu, în acest moment am cel puţin 5 şosete fără pereche. Incredibil, nu? Ei bine, cred că am aflat de ce!

     Într-o zi, Divo, micuţul băieţel din grupa mijlocie a reuşit să intre în vorbă cu maşina de spălat, care i-a furat şoseta preferată. Avea el o pereche tare drăguţă de şosete... Erau cu dinozauri coloraţi! Bineînţeles, în acea zi, el nu şi-a mai găsit o şosetă şi i-a spus maşinii:

    - Ce ai făcut cu şoseta mea?! Unde ai ascuns-o?

Maşina nu a vrut, la început, să-i răspundă. Dar, după ce băieţeul a strigat, ea îmbufnată a răspuns:

   - Nu mă interesează unde e şoseta ta! 

Copilul uimit, cu ochii mari, s-a aplecat şi a întrebat maşina de spălat:

   - Tu... Tu vorbeşti?

   - Nu, doar ţi se pare! De ce ai ţipat aşa la mine?

   - Unde e şoseta mea?!

   - Ţi-am spus deja că nu mă interesează.

   - Dar tu trebuie să ştii, i-a spus Divo, doar am pierdut-o după ce ai spălat-o tu! 

   - Of... Nu ştiu unde e şoseta ta.

   - Dar era preferata mea... Avea dinozauri coloraţi pe fiecare din degete şi era un T-Rex super cu dinţii ascuţiţi, aici, pe gleznă...

   - Uite: nu ştiu unde e şoseta ta, dar cred că pot afla! Vino cu mine!

Şi dintr-o dată, din maşina de spălat a ieşit un portal mare, albastru şi plin de sclipici care l-a tras pe Divo înăuntru. El a ţipat foarte tare, dar nimeni nu l-a ajutat. Şi a alunecat prin acel portal până a ajuns pe un câmp, iar acolo s-a întâlnit cu maşina de spălat.

   - Bine ai venit, dragule, în minunata lume a detergentului! 

   - Lumea detergentului? 

   - Da! Aici vin toate hainele care trebuie spălate. Uite Marele Lac! Urmează-mă! 

Maşina de spălat a început să alerge pe deal în jos până la Marele Lac, iar Divo încerca să o ajungă din urmă. Totul era diferit! Frunzele copacilor erau... Şosete! Şi totul mirosea atât de bine! Ploua cu haine deasupra Marelui Lac, pe când ei au ajuns acolo.

   - Oh, Margu! Ce te aduce pe aici? A întrebat un fel de fiinţă ciudată - coş de rufe - care ţinea în mâneca ieşită prin micile găuri, câteva foi, iar în cealaltă mânecă un pix.

   - Am venit să îi caut şoseta, a spus maşina de spălat, arătând spre micul băieţel.

   - Te cheamă Margu? A întrebat Divo.

   - Da. Încântată de cunoştinţă, apropo. 

   - Şi eu. A spus micul băiat fără o şosetă, zâmbind. Apoi ei au dat mâna.

   - Deci cauţi şoseta lui? A spus coşul de rufe înclinând capacul spre băiat. Cum arată?

Margu a ridicat piciorul lui Divo şi i-a spus: Aşa!

   - Aha... Şi a început să se plimbe dintr-o parte în alta fluturând foile, după care coşul de rufe a spus: Şi, mai exact, când anume şi-a pierdut băiatul şoseta?

   - Am pus-o ieri la spălat... Azi nu mai era... Şi Divo s-a uitat trist spre singura lui şosetă.

   - Bine, bine! Haideţi cu mine.

Coşul de rufe s-a repezit, gesticulând cu mânecile în toate părţile, spre o uşă mare. A deschis-o, iar în interior erau rafturi pline de haine curate, şi fiecare parte era etichetată cu numele şi data în care a fost pusă la spălat!

   - A pus mama ta alte haine la spălat azi?

   - Da.

   - Atunci trebuie să fie pe aici! Şi spunând asta, s-a dus lângă un raft, s-a urcat pe o scară şi a început să caute în mormanul de haine curate.
   - Aici e! A strigat fericit. Toată lumea din jur s-a oprit din lucru, nimeni nu mai aranja nimic pe rafturi, toate maşinuţele s-au oprit şi toţi se uitau la coşul zăpăcit de rufe.
   - Continuaţi! A spus el pe un ton dur, iar toată lumea a reluat lucrul.

S-a apropiat de Margu şi Divo şi le-a spus:

   - E bine că aţi venit azi, altfel... Altfel ajungea într-unul din copaci... Şi... Şi nu era bine!

A întins şoseta cu dinozauri copilului, el a luat-o repede, a îmbrăţişat-o şi a pus-o repede la locul ei, pe picior. 

   - Mulţumeeesc! A strigat ferict.

   - Plăcerea mea, dar acum plecaţi, am treabă! 

   - Da, da. Chiar acum. Mulţumim! A spus Margu.

Acum Divo şi Margu urcă dealul înapoi. Uite! Alt copil coboară! Divo zâmbeşte şi sare în portal. De data asta a închis ochii şi nu i-a mai fost frică. A ajuns acasă, tot în faţa maşinii de spălat, dar avea ambele şosete. 

   - Mulţumesc, Margu.

   - Cu plăcere, Divo. Şi de acum promit că voi avea grijă să nu-ţi mai rătăcesc şoseta preferată.

   - Ah, ce bine!

Mama lui Divo a intrat în baie şi s-a uitat la fiul ei:

   - Ce faci lângă maşina de spălat?

   - O cheamă Margu, mami, şi m-a ajutat să găsesc şoseta cu dinozauri! Era pe un raft în depozitul de lângă Marele Lac în care ajung toate hainele murdare, iar un coş de rufe ştie unde sunt toate! Oh, am uitat să-l întreb cum se numeşte...

   - Bine, dragul meu. Acum că ai şoseta, hai să te speli pe dinţi şi să te învelesc de noapte bună.

   - Vin acum, mami. Noapte bună, Margu! 

S-a ridicat repede şi a fugit din baie, iar mama, înainte să stingă lumina, a spus:

   - Noapte bună, Margu.

Sfârşit!

Deci astăzi am aflat unde dispar şosetele! Acum că ştim, ce-ar fi să ne luăm la rost maşinile de spălat? Poate vom ajunge şi noi în Lumea Detergentului prin portalul magic, şi vom putea întreba coşul de rufe cum se numeşte! Până atunci, noapte bună cititori! Somn uşor!

Long time no seen!

Bună ziua! Tare dor mi-a fost de voi! De atât de mult timp nu ne-am mai citit... M-am mutat, m-am tuns, am mai "înaintat în vârstă"... Şi am găsit poveşti vechi. Mama mi-a spus că n-am mai scris de vreo doi ani pe blog, deci urmează să îmi continui activitatea. De mâine. Deci fiţi pe fază, Raluca s-a întors. :D

Ne auzim mâine cu o poveste, şi mă gândeam să scriu ceva cu ocazia Paştelui!
>:D<

Punct şi de la capăt!

Camera mea, după zugrăvit :P

                                      RALUCUTZA @};-

Sorry

Dragi cititori,
        Ma scuzaţi că nu am mai scris nici o poveste pe site. Dar după ce începe şcoala, încep şi poveştile. Sper că aţi avut o vară minunată alaturi de cei dragi ca şi mine. Mă gândeam să scriu ceva despre şoricei. Dar înca titlul zace pe carneţelul meu. Dacă aveţi vreo sugestie de poveşti, lăsaţi-mi un comentariu. :)

Poveştile Bunicului Simson

          În ultima seară, Bunicul Simson a terminat povestea:

               - Copii! E timpul poveştii!

               - Venim bunicule!

               - V-aţi aşezat? Să începem sfârşitul poveştii.

                 Noaptea, Ms. Spider sforăia de se auzea în tot satul. În nopţile cu lună plină, bărbaţii se adunau pe o pajişte îndepărtată şi îi construiau lui Ms. Spider o nouă casă protejată fonic. După 3 săptămâni, flăcăii au adus casa dis-de dimineaţă şi au aşezat-o chiar lângă casa domnului Spider. Când Ms. Spider s-a trezit, a văzut casa şi a început să strige:

                  - Ce caută casa asta enormă pe proprietatea mea?!

            S-a uitat la casă, i-a observat fiecare detaliu şi a început să bată la uşă. O femeie a trecut pe acolo şi l-a întrebat:

                 - De ce baţi la uşă? Nu poţi intra?

                - Te-ai ţicnit?! Cum să fie casa mea?! A spus Ms. Spider.

               - E casa dumitale. E cadou de la sat. Ce, nu ştiai?

               - Oau! O casă aşa de frumoasă şi de mare!

           A intrat şi a văzut mobila aurie cu frumoasele detalii florale, s-a aşezat pe fotoliu şi a găsit o telecomandă pe măsuţa din sticlă. A apăsat pe butonul verde şi din dulăpior a ieşit un televizor imens! S-a uitat la el şi l-a aprins. A văzut că merge şi mirat l-a stins, apoi a urcat la etaj. Într-o cameră cu cel mai mare pat, a găsit o scrisoare în care scria:

                   „Dragă Ms. Spider,

  Sperăm că îţi place noua ta casă. Noi, satul, ne-am hotărât să o construim pentru bunul nostru vecin. Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut.

                                               Cu drag,

                                                    Familia Ruomba şi restul satului”

             - Dar ce-am făcut? Chiar m-am purtat urât cu ei şi cu copiii lor. Şi-a spus Ms. Spider. Eu nu merit nimic din ce-mi dau ei.

                    Ms. Spider a ieşit afară, a îmbrăţişat copiii şi a mers glonţ la familia Ruomba. Le-a mulţumit şi a spus:

          - Dacă veţi avea nevoie vreodată de ceva, eu sunt disponibil.

         - Bine. Puteţi sta deseară cu copiii? Am dori să mergem în piaţă, frigiderul nostru e aproape gol.

        - Desigur! Orice! Îi puteţi lăsa acasă la mine. Ne vom juca şi le voi citi poveşti.

            Vedeţi copii? Ms. Spider a devenit bun, fiindcă lumea s-a purtat bine cu el indiferent de ce le-a făcut el. Acum, la somn!

Poveştile Bunicului Simson

                 A doua zi, copiii nu mai puteau aştepta să vină seara. Dar iată că a venit. Bunicul se aşeză pe balansoar şi chemă copiii.

                      - Bun. Deci ieri, Ms. Spider şi-a construit casa.

              Cei 5 copii ai satului i-au adus lui Ms. Spider o plăcintă. Ea reprezenta cadoul de casă nouă. Dar stropitorile i-au udat de cum au intrat în proprietatea lui. Copiii au fugit spre casă speriaţi scăpând plăcinta. Părinţii copiilor i-au învăţat să ierte pe cei ce le fac rău. Aşa că a doua zi, fata cea mare din familia Ruomba a mers la Ms. Spider cu o prăjitură de căpşuni şi cu umbrela în mână. Degeaba au pornit stropitorile, ea nu s-a udat deloc. A ajuns la uşă şi a lăsat prăjitura pe masa de afară, fiindcă Ms. Spider nu deschidea uşa. După ce ea a plecat, Ms. Spider a deschis uşa şi a ieşit afară, pe terasă, a luat prăjitura şi a intrat să o savureze. De atunci, nu a mai pornit stropitorile şi copiii îi aduceau în fiecare zi mâncare şi medicamente. 

                                            Prăjitura cu căpşuni

Poveştile Bunicului Simson

          Într-o dimineaţă de vară, Bunicul Simson se trezi, hrăni pisica cu laptele proaspăt muls, ieşi pe terasă - îmbrăcat ca de obicei, cu pantalonii negri, cu şlapii de casa maro şi halatul vişiniu - cu cafeaua în mână şi se aşeză pe balansoarul cel vechi, aşteptând să răsară soarele de după munţi. Poarta scârţâia în briza uşoară care plutea încet, prin grădinuţa în care lucra de când ieşise la pensie. Era singur. Soţia lui, Adina, îl părăsise anul trecut şi plecă la Domnul. Fusese o bătrânica cu părul alb, plină de iubire. Avea multe boli, dar ea continua să Îi mulţumească lui Dumnezeu pentru fiecare minut din zi.

           Pe la ora 10, bunicul Simson a intrat în bucătărie şi se gândea ce să pregătească în dimineaţa aceea. Pe vremea când bunica trăia, nepoţeii alergau prin bucătărie, iar el aştepta venirea mesei. Se gândi ce se gândi şi până la urmă îşi făcu, ca de obicei, ouă fierte cu o felie de pâine, fiindcă nu prea avea ce să mănânce dimineaţa, dacă nu se îndura să taie vreo găină, iar pensia lui nu venise încă. La un moment dat telefonul i-a spulberat liniştea. Bătrânul S. a înaintat în direcţia telefonului, a ridicat receptorul, şi a spus:

             - Alo ?

          De la celălalt capăt al firului, nepoţeii Zantia şi Kalos au strigat deodată :

             - Bună dimineaţa bunicule! Am dori să venim în vizită, fiindcă deja am luat vacanţa mare.

             - Desigur! Aţi putea rămâne cât doriţi. Vă voi aranja vechile dormitoare.

             - Bine. Mâine la ora 12 am dori să venim. Mami ne va aduce la dumneata, tati e la lucru.

           A doua zi, copiii foarte fericiţi şi-au împachetat lucrurile şi, împreună cu mama, au plecat către bunic. După ce mama şi-a luat la revedere, bunicul le-a arătat camerele, nu foarte amenajate, şi le-a spus să despacheteze, apoi să coboare la masă.

           Seara, bunicul a chemat copiii pe terasă ca să privească împreună apusul soarelui.

             - Copii, vreţi să vă spun o poveste?

             - Da ! au strigat copii în cor.

             - Bine. Dar trebuie să faceţi linişte. În timp ce voi povesti, închideţi ochii şi imaginaţi-vă ceea ce o să povestesc...........

            A fost odată, e cine mai ştie ce a fost ? O să încep aşa :

          Într-un sat, departe de civilizaţie, trăia Domnul Spider. El era un moş rău, căruia nu-i plăceau copii. Tocmai se mutase aici din Willvan. Willvan era un orăşel plin de copii. Domului Spider i se păreau prea gălăgioşi şi se jucau mult prea mult în curtea lui. Noapte mai plângeau niţel bebeluşii, iar el se enerva atât de tare...  S-a mutat, cum am spus în Sby, acel sătuc uitat. Şi-a construit baza casei, dar până era gata s-a decis să stea la motelul satului. O clădire mică, cu puţine camere. În câteva zile, a reuşit să facă baza casei. Nişte cosaşi tineri, au “sărit” în ajutorul lui, dar Dl. Spider a refuzat şi le-a spus răutăcios:

                 - Ieşiţi afară de pe proprietatea mea! Nu am nevoie de ajutorul vostru! Ce credeţi că voi, nişte clovni săritori, puteţi face treaba mai bine ca mine?!

           După ziua aceea, mai mulţi şi tot mai mulţi tineri au încercat să îl ajute. Dar de fiecare dată răspunsul lui era NU. După câteva luni de muncă grea, Dl. Spider a izbutit să îşi facă căsuţa. Mobila lui era afară. Trei bărbaţi s-au oferit să îl ajute s-o care înăuntru. El din nou a refuzat şi a spus că se descurcă.

      

                   - Atât pe azi. Vă voi povesti mâine ce a mai făcut bătrânul cel morocănos.

                   - Bine, bunicule, dar promiţi? Eu una, vreau să ştiu dacă îl pot îmbuna pe Dl. Spider.

              - Da. Şi o să îţi placă povestea de mâine draga mea. Acum, ia-l pe Kalos şi mergeţi la culcare. Noapte bună!

                   - Noapte bună bunicule!

Azur

Azur

CAPITOLUL 4

  Răceala lui Azur

Azur i-a spus mamei:

         - Mamă, nu mă simt prea bine, cred că m-am răcit. Ai nişte sirop?

         - De unde până unde sirop?! Mergem la doctorul Jop, ca să îţi prescrie el reţeta.

         - Bine mami, dar cu ce o să mă îmbrac?

         - Hai la tine în cameră, şi găsim noi ceva. Ok?

         - Da nu vreau cămaşă, sacou sau cravată. Aş prefera o compresă rece!

  Într-un sfârşit, Azur era gata de plecare. Anastasia şi Azur s-au îndreptat spre doctor. Au ajuns, au intret în cabinet, iar doctorul i-a spus:

         - No’ ce-i? Ai răcit?

         - Da, domnule doctor. Şi nu mă simt prea bine…

         - Uite ce o să trebuiască să faci:

1. Nu ieşi din patul tău, care trebuie încălzit foarte bine

2. Mănânci MULTĂ supică de pui

3. Bei MULT ceai de mentă şi afine

4. Nimeni nu are voie să intre în camera ta, deci mama ta va primi nişte haine care o  va proteja de boala ta.

  Când a ajuns acasă, Anastasia i-a pregătit supa şi ceai, l-a băgat pe Azur în pat şi a avut grijă de el.  După 10 farfurii cu supă şi nenumărate căni cu ceai de mentă, Azur s-a simţit mult mai bine, încă îşi sufla nasul, dar mai rar. După ce i-a trecut răceala, Azur a vizitat-o pe Aqua. Dar nu putea s-o vadă fiindcă era şi mai răcită decât el, din vina virusului care s-a răspândit împrejur. Azur i-a recomandat mamei lui Aqua ce i-a spus lui doctorul. Mama lui Aqua a făcut întocmai iar Aqua s-a simţit mult mai bine. După o săptămână…

Va Urma…

Azur

Azur, poza din albumul lui personal, cu toate aventurile prin care a trecut împreună cu Aqua şi pe care vi le voi povesti.

Azur

CAPITOLUL 3

     Bum-Bum, trupa lui Azur

                 Când a ajuns acasă, Azur a strigat cât a putut el de tare:

-         Am reuşit! L-am învins pe Ţiclam!

-         Bravo, dragule! Vrei să dai o petrecere în cinstea câştigului tău?

-         DAAAAAAAAAAA! Eu şi Aqua am repetat un cântec de mii de ori. Eu cânt la oale şi Aqua la orga ei de plastic.

-         Dragule, nu poţi să apari în faţa lumii cântând la oale! Plus că eu am nevoie de ele, ca să gătesc. Nu mai bine ai cânta la o tobă adevărată?

-         Şi unde găsesc toba?

-         Păi, ai putea merge la Octopus, să îl rogi, să-ţi facă el una!

-         Bine, mami. Da’ unde stă Octopus?

-         Lângă magazinul de instrumente muzicale şi lângă magazinul de ochelari pentru vedere.

-         OK, mami. Vin cât ai clipi!

-         Ai grijă la stradă, scări şi la Rechini!

-         Bine mami, nu-ţi fă griji!

            Azur a făcut exact aşa cum îl îndrumase mama lui. A ajuns la Octopus, fără probleme. Octopus i-a dat toba, iar Azur a plecat acasă.

            Când a ajuns, mama lui făcea prăjituri. Mirosea a scorţişoară, lămâie şi ciocolata de vanilie nelipsită din coral.  Azur a mers în curea din spate, a lăsat toba jos şi a sărit gardul, la Aqua. Aqua a ieşit şi ea afară şi au început să exerseze. Le-a ieşit bine, şi au aranjat scena pentru concert. Au chemat TOŢI vecinii şi prietenii. Au cântat:

·        Un Motan Cât Un Pisoi

·        Şade raţa pe butoi

·        Puişorul Cafeniu

·        Răţuştele mele

Şi  au încheiat cu

·        O lume minunată

                          Părinţii, fraţii şi prietenii lor, i-au aplaudat şi li s-au alăturat Honeydu şi Royalbue. Care cântau la chitară şi flaut. După concert, toţi din curte au cerut „BIS”. Aqua, Azur, Honeydu şi Royalbue au cântat din nou, după care au intrat în casă şi s-au culcat.

                          A doua zi, de dimineaţă Azur a coborât în bucătărie. Mama lui făcea clătite cu gem de afine. Limonada mirosea mai bine decât de obicei. Când s-a pus pe scăunel, mama lui l-a rugat să cânte Puişorul Cafeniu. Dar Azur strănuta şi tuşea. Azur i-a spus mamei:

                                                                                                                                                                                                                               Va Urma………

Azur

CAPITOLUL 2

            Aventura lui Azur

-         Ştiu ce o să fac, ca eu să devin cel mai celebru! O să îi pun o poţiune de invizibilitate în sucul de la grădiniţă. Bineînţeles, o să mă deghizez. O să mă îmbrac în………….   Şi se gândea, în timp ce se plimba supărat cu mâinile la spate.

-         Stăpâne! Mi-a venit o idee! Ai putea sa fii ori o scoică, ori o caracatiţă.

-         Nu pot, deşteptule! Se va speria, şi va fugi.

-         Dar, când va fugi aţi putea să îi turnaţi poţiunea în suc.

-         Da crezi că va mai veni după ea?!

-         Păi…….

-         Aşa ziceam şi eu. O să mă deghizez într-o profesoară. O să pot avea şi acces la ghiozdănelul lui.

-         Aşa stăpâne! Ce înţelept de malefic eşti!

După ce şi-a făcut planul, s-a apucat de costum şi de poţiune. Aqua şi prietena ei cea mai bună Merry, au trecut prin faţa peşterii şi l-au auzit pe Ţiclam. Imediat au alergat să îi spună lui Azur. Când Azur a auzit, i-a spus mamei lui. Mama i-a spus aşa:

-         Dragul meu, poţi să pui sucul tău bun, în ghiozdanul lui Aqua. În ghiozdanul tău, pune o cutiuţă de lapte stricat.

-         Şi unde găsesc laptele?

-         Sub patul lui Miguel.

-         Iarăşi nu şi-a făcut curăţenie?

-         Iarăşi.

       A doua zi, Azur a făcut exact cum i-a spus mama sa. Ţiclam a leşinat când a simţit mirosul. Şi aşa l-a învins prima dată Azur pe Ţiclam.

        Când a ajuns acasă, Azur a…………..

                                                                                  Va Urma………

Azur

CAPITOLUL 1                     

    Despre Azur

    Bubble şi Anastasia, parinţii lui Azur, au depus icre pe 09. August 2002. Au ieşit 40 de icre colorate. Bubble şi Anastasia, au pus nume peştişorilor, după culori. Al 40-lea ou, era de o culoare deschisă. Albastrul cerului. Bubble şi Anastasia l-au numit Azur. Azur era un peşte strălucitor, cu ochii verzi, nu foarte pretenţios, prietenos, căruia îi plăcea mult muzica, care iubea dansul şi să citească. El, compunea dansuri cu mişcari moderne, pe melodii hazlii. Avea 2 ani, când a făcut prima reprezentaţie, unde şi-a invitat familia şi familiile din vecini. Toţi l-au aplaudat şi i-au oferit flori, pe care Anastasia le-a pus într-o vază verde.

   Azur era cel mai iubit şi apreciat peşte din Wanderland. Ştia să picteze, să cânte, să danseze, să facă mâncare şi să facă curaţenie luna şi bec.

   La vârsta de 3 ani, Azur trebuia să meargă la gradiniţă. Anastasia şi Bubble le-au cumpărat rechizitele necesare, şi i-au înscris la grădiniţă. Copii se distrau de minune, învăţau poezii şi cântece, se distrau şi pictau.

    Într-o zi, la gradinita Floarea-Sun a venit o nouă fetiţă. Ea se numea Aqua. Azur se înţelegea foarte bine cu Aqua şi aveau multe în comun. Erau foarte buni prieteni şi se jucau în fiecare zi.

   În peştera din ţinutul de nicaieri, se plimba suparat Ţiclam. Era cel mai rau peşte din mare. Cand a aflat că s-a născut Azur, şi Aqua s-a mutat în Wanderland, Ţiclam s-a făcut roşu de mânie, şi îşi făcea planuri ca să îi alunge s-au să-i omoare pe Azur şi pe Aqua. I-a venit o idee pe care i-a spus-o Ţiparului său:

-         Ştiu ce să fac, ca eu sa devin cel mai celebru! O să......

Visul din noaptea trecuta

Aceasta NU este o intamplare reala! Este un vis, creeat in mintea mea, dupa ce m-am uitat la AXN Crime. Nu este o poveste de copii! ! !

        Am venit dintr-o excursie, si am mers in spatele blocului, sa ma joc cu Bobby, si cu ceilalti catei. Cainii m-au tras de pantaloni catre o punga de gunoi, la tomberoane. Bobi a sfasiat-o, si inauntru era un cadavru de copil. Imediat am oprit muzica, si am sunat la politie. Politia a venit imediat cum am inchis telefonul. Au inceput sa inspecteze cazul. O femeie din bloc, a spus ca il cunoaste pe baiat. >Parintii lui l-au dat disparut  de acum o saptamana.< A spus ea. Dupa plecarea politiei, ea m-a chemat intr-un colt, sa imi spuna ca ea a vazut cine a ucis copilul si cum. Intr-o noapte, ea a iestit pe balcon, fiindca nu putea sa doarma. A iesit, si a auzit copilul. Asa ca a decis sa stea acolo, desi era  periculos. Infractorul l-a dus pe baiat intr-o capita de fan, l-a batut, l-a ucis, si apoi l-a pus in aceea punga de gunoi. Punga s-a rupt, si a lasat o dara de sange in urma lui. De cum a observat, infractorul, a pus punga cu cadavrul, in alta punga. Si a astupat urmele. Apoi, a dus “gunoiul” dis de dimineata. Eu i-am spus femeii sa sune la politie. Asa a si facut. A descris totul, si politia l-a dat in cautare. A doua zi, politia a mers la femeie, sa ii mai ceara detalii. Dar, se pare ca peste noapte, infractorul a ucis-o si a pus-o in punga de gunoi. Tot nu il gasise. Au dat un anunt, ca cine stie detalii despre crima sa mearga la sectie. Eu, impreuna cu parintii am mers. Politia a montat camere de filmat in fiecare colt, pe unde putea intra infractorul. Eu, mami, tati si Noemi, ne-am culcat in dormitorul parintilor, cu “arme”. A doua zi, am aprins tv-ul din bucatarie, si se aprinsese pe stiri. Prezentatorul spusese ca infractorul a fost prins, chiar cand incerca sa intre in apartamentul nostru. Chiar atunci, mi s-a facut pielea de gaina si am lesinat. Dupa cateva secunde(in realitate, in vis cam 2 ore) m-am trezit strigand :

- DA!

Idee

Am gasit(in mintea mea) un joc SUPER de paste. Se numeste Hunting Cascarone. Adica Hunting=vanatoarea(engleza); Cascarone= oualor(in spaniola).
Ai nevoie de:
 - Oua (dupa numarul copiilor)
 - O carcasa MARE de ou: plina cu dulciuri
 - Harta
 - idei de provocari
 - Obiecte de care sa se impiedice
 - Paturi de picnic: Locul de pornite
 - Un ghiozdanel cu lucruri pe care le pot folosi pentru a trece de bilete si provocari
 - Un coechipier pentru tine: vulpea rea

Se joaca asa:
  Se face o echipa formata din 6-11 copii. Ascunzi "oua" cu surprize prin tufisuri, faci o harta cu drumul(vezi poze), Le pui biletele cu provocari, obiecte(sa sara, sa le impinga...), Si ii urmaresti. Cand iau ultimul ou, Merg mai incolo, si cauta Oul Cel Mare(OCM). In el, vei pune MULTE bomboane, dulciuri, biscuiti, sticlute cu apa/suc.... .

Este FOARTE amuzant si tot-odata educativ pentru copii. Tu trebuie doar sa cumperi sau sa faci lucrurile de care ai nevoie.

                                 RALUCUTZA  @};-