Poveştile Bunicului Simson

          În ultima seară, Bunicul Simson a terminat povestea:

               - Copii! E timpul poveştii!

               - Venim bunicule!

               - V-aţi aşezat? Să începem sfârşitul poveştii.

                 Noaptea, Ms. Spider sforăia de se auzea în tot satul. În nopţile cu lună plină, bărbaţii se adunau pe o pajişte îndepărtată şi îi construiau lui Ms. Spider o nouă casă protejată fonic. După 3 săptămâni, flăcăii au adus casa dis-de dimineaţă şi au aşezat-o chiar lângă casa domnului Spider. Când Ms. Spider s-a trezit, a văzut casa şi a început să strige:

                  - Ce caută casa asta enormă pe proprietatea mea?!

            S-a uitat la casă, i-a observat fiecare detaliu şi a început să bată la uşă. O femeie a trecut pe acolo şi l-a întrebat:

                 - De ce baţi la uşă? Nu poţi intra?

                - Te-ai ţicnit?! Cum să fie casa mea?! A spus Ms. Spider.

               - E casa dumitale. E cadou de la sat. Ce, nu ştiai?

               - Oau! O casă aşa de frumoasă şi de mare!

           A intrat şi a văzut mobila aurie cu frumoasele detalii florale, s-a aşezat pe fotoliu şi a găsit o telecomandă pe măsuţa din sticlă. A apăsat pe butonul verde şi din dulăpior a ieşit un televizor imens! S-a uitat la el şi l-a aprins. A văzut că merge şi mirat l-a stins, apoi a urcat la etaj. Într-o cameră cu cel mai mare pat, a găsit o scrisoare în care scria:

                   „Dragă Ms. Spider,

  Sperăm că îţi place noua ta casă. Noi, satul, ne-am hotărât să o construim pentru bunul nostru vecin. Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut.

                                               Cu drag,

                                                    Familia Ruomba şi restul satului”

             - Dar ce-am făcut? Chiar m-am purtat urât cu ei şi cu copiii lor. Şi-a spus Ms. Spider. Eu nu merit nimic din ce-mi dau ei.

                    Ms. Spider a ieşit afară, a îmbrăţişat copiii şi a mers glonţ la familia Ruomba. Le-a mulţumit şi a spus:

          - Dacă veţi avea nevoie vreodată de ceva, eu sunt disponibil.

         - Bine. Puteţi sta deseară cu copiii? Am dori să mergem în piaţă, frigiderul nostru e aproape gol.

        - Desigur! Orice! Îi puteţi lăsa acasă la mine. Ne vom juca şi le voi citi poveşti.

            Vedeţi copii? Ms. Spider a devenit bun, fiindcă lumea s-a purtat bine cu el indiferent de ce le-a făcut el. Acum, la somn!